Ploaia

        Este destul de târziu, ora fiind 3.20 am. De fapt, e trecut de târziu, e dimineață deja. Deoarece ieri am băut două cafele acum nu am somn. Dar cu atât mai bine, mi-am dus la bun sfârșit planul, acela de a face blogul. Între timp s-a stârnit și ploaia, o aud de afară bătând în geam în rafale.

        Cred că mai toată lumea ar spune ce bine e că plouă noaptea iar ziua va fi soare și frumos, mai ales că e una din zilele de inceput de toamnă, 15 septembrie. Dar eu țin să vă contrazic. Soțul meu lucrează noaptea, prin vânt, ploaie, iar iarna prin ger și zăpadă cât cuprinde. La el totul este pe dos, ziua ii este noapte în care se odihnește, dar de cele mai multe ori parcă ar fi ca o noapte cu lună plină în care superstițioșii nu ar putea dormi. De ce?

        Pentru că are o soție care încă nu lucrează și vrea mereu atenție, să aibă cu cine discuta, să se plimbe, să-și plângă același of în fiecare zi, iar el să o asculte de fiecare dată, să o împace, să o liniștească și să o strângă la pieptul lui pentru a-i da doza de încredere pentru câteva minute, ca apoi ea sa se cufunde din nou în gândurile ei tăcută...

        Pentru că are un suflet atât de bun încât dacă lumea îi cere ajutorul nu poate și nu prea știe să zică NU... și dă practic timpul lui altora, el rămânând cu restanțe serioase la orele de somn.

        Pentru că atunci când este supărat după o noapte de muncă nu poate dormi, dar îi place să asculte muzică alături de un pahar de vin și să îl liniștească... pierzând orele de somn ca mărgelele de pe un șirag rupt.

        Pentru că în momentele de veselie sau bună dispoziție îi place să își împartă bucuria cu cei dragi lui (cea mai la îndemână persoană fiind eu, dar nu mă supăr). Acest timp îl petrecem la un film (pe care, bineînțeles, el îl alege - acțiune), stând și vorbind ore întregi și filozofând în legea noastră și desigur, nelipsitele meciuri de fotbal ale echipei Steaua la care țipă până răgușește, își încordează mușchii, strânge pumnii, face grimase, sare de pe scaun, canapea și se face roșu ca un Moș Crăciun.

        Ca el mai sunt persoane care lucrează așa, ceea ce ar trebui să ne dea de gândit măcar un minut. Să ne gândim că atunci când noi simțim de la geam, de la balcon mirosul ploii, ei simt prin toți porii fiecare picătură. Acum cârcotașii vor zice că așa e și pentru unele persoane ziua, dar nu îi contrazic :). Doar că trebuie sa avem o părere asupra lucrurilor obținută din analiza mai multor unghiuri. Numai așa vom reuși să ne înțelegem pe noi și pe ceilalți în același timp, numai așa vom întelege că ploaia din noaptea aceasta aduce bucurie și tristețe în acelasi timp...

        O dimineață și o zi superbă de duminică vă doresc!